Un teaser

Totul a pornit de la ideea realizarii unei expeditii de mare anvergura, cu un Aro – masina romaneasca de teren, dorind sa ne confirmam noua si sa demonstram altora ca asa ceva este posibil. Tinand cont de traseul ales, am realizat ca putem aborda si subiectul deportarilor in gulagul rusesc, subiect putin discutat la noi, dar care pentru noi prezenta interes. Fara a avea pretentia unei abordari exhaustive, am considerat ca prin vizite la diverse muzee si memoriale de pe traseu, prin explorarea unuia din cele mai temute gulaguri din estul Siberiei -Butughychag, dar mai ales prin simpla traversare in lung si lat a Siberiei salbatice, vom capata o mai buna intelegere asupra acestui capitol intunecat al istoriei recente.
De asemenea, ne-am mai propus si parcurgerea drumului B.A.M. – Baikal Amur Mainline -probabil primii romani pe 4 roti ajunsi acolo, dar si traversarea Mongoliei, Kazakhstanului, Kirghizstanului, Tadjikistanului si Uzbekistanului.
Cel de-al patrulea roman din expeditie, a fost un Aro 243, apartinand lui Stefan. Masina mai avea la activ o expeditie in Africa, pana in Mauritania. Practic, acea calatorie ne-a oferit increderea ca ceea ce ne-am propus este realizabil. Pregatirea masinii ne-a luat 6 luni, incepand cu conformarea tehnica pentru asa o incercare si terminand cu amenajarea speciala a interiorului, pentru a putea incorpora toate functiile necesare mai ales ca mai mult de 4 luni, am dormit numai in masina.
Am parcurs aproximativ 40.000 km in 5 luni de zile -29.06.2014-30.11.2014, pe urmatorul traseu:

Iasi – Ucraina – Rusia – Mongolia – Rusia – Kazakhstan – Kirgizstan – Tadjikistan inclusiv GBAO – Uzbekistan – Kazakhstan – Rusia – Georgia – Turcia – Bulgaria – Iasi

Mai bine de jumatate de traseu a fost pe drumuri neasfaltate. De altfel, nici celelalte nu au fost prea confortabile. Portiunea cea mai dificila a traseului a constat in parcurgerea BAM-ului – un drum abandonat de autoritatile centrale, unde conditiile sunt dificile chiar si pe cea mai buna vreme. Noi, insa, am ajuns dupa o perioada cu precipitatii abundente, ceea ce a facut lucrurile putin mai dificile. Am avut zile in care nu am depasit 10 km/h, am mers pe drum, pe langa drum, pe poduri de lemn subrede, pe sub poduri, prin apa, pe poduri de cale ferata, prin mlastini, pe terasamente abandonate si cateodata chiar si pe asfalt desi era vorba doar de portiuni de cateva sute de metri, uitate prin pustiu.
Am parcurs Drumul Oaselor -Kolyma, atat pe traseul nou, cat si portiunea practicabila din vechiul drum de vara (pana la Tomtor – cea mai friguroasa localitate de pe planeta. De asemenea, am dedicat o zi explorarii lagarului Butughychag, probabil cel mai bine pastrat dintre toate taberele de munca din regiunea Magadan. Zona este greu accesibila, fiind la aproximativ 200 km de cea mai apropiata asezare. De asemenea exista riscul contaminarii radioactive, tabara fiind infiintata pentru exploatarea uraniului, aurului si cositorului cu ajutorul detinutilor politici. Tot aici a functionat si un laborator secret ce efectua experimente medicale pe detinuti. O statistica neoficiala consemneaza peste 380.000 de morti in cei 10 ani de activitate ai lagarului, durata medie de viata a unui detinut fiind de aproximativ 3 luni.
Desi peisajul Siberian este dominat de taiga, si poate deveni oarecum monoton, mai ales dupa 5-6 mii de km, pe parcursul intregului traseu putem spune ca am intalnit toate formele de relief. De la tarmul Marii Okhotsk practic marginea Oceanului Pacific, a Marii Caspice si a Marii Negre, la lacul Baikal, la zone de taiga, stepa, tundra, ghetari in Siberia, dune in desertul Gobi in Mongolia, fiorduri, canioane, pana la unii din cei mai inalti munti de pe planeta Altai, Tian Shan, Pamir si Hindu Kush. Altitudinea maxima atinsa pe traseu a fost de 4655 m, in pasul Ak-Baital, in muntii Pamir.
Aritmetica ne spune ca am parcurs, in medie, aproximativ 260 de km pe zi. In functie de starea drumului si de problemele mecanice, variatia a fost de la 80 la 700 km. In ceea ce priveste planurile zilnice, e ca in vorba aia cu “socoteala …”.
Ne-am confruntat in primul rand cu probleme tehnice, drumul dificil creand in permanenta necesitatea unor interventii mecanice. Desi defectiunile au fost cat se poate de diverse, nu am intalnit o situatie care sa depaseasca pregatirea tehnica a echipei sau inventivitatea specifica romanilor. Drept dovada, am ajuns toti patru acasa, asa cum ne-am propus..